Episodul 4- Who I am

          - Xander?
         Numele lui imi suna cunoscut. Stiam ca il mai auzisem undeva, dar nu puteam sa imi amintesc unde. Si asta nu era singurul lucru pe care il uitasem.
          -Si tu esti? ma intreba el, pastrandu-si zambetul cald.
          Atunci am realizat ca nu stiam... Nu aveam habar cine sunt, de ce sunt acolo. Nu stiam ce patisem, simteam durerea cum imi invada trupul. Abia mai puteam respira. Printre lacrimi si sughituri, i-am zis:
          -Xander, nu am nici cea mai vaga idee... Cine sunt? Te rog ajuta-ma sa aflu.
          -Dar...eu nu stiu absolut nimic despre tine. Te-am gasit zacand pe strada, am reusit sa te aduc aici si atat.
          Era inutil totul. Toata stradania de a-mi aminti cum ma numesc sau orice alt detaliu legat de mine era in zadar.
         -Ti-am gasit telefonul, sari ca ars Xander, stergandu-mi lacrimile care imi siroiau pe obraji. Calmeaza-te, micuto, totul va fi bine.
         Ma linistea vocea lui. Era atat de calda si melodioasa. El era cam tot ce aveam in acea clipa.
         -Ai putea sa imi suni parintii, te rog? ii spusesem eu, inca plangand.
         El dadu din cap aprobator, luand telefonul de pe masa pe care era asezat si cauta in lista de contacte. Dupa cateva minute de vorbit la telefon(cu mama,cred), imi spuse ca ai mei stiau deja unde ma aflu si ca erau pe drum spre spital, fiind anuntati de catre medici.
         -Asta inseamna ca medicii iti stiu identitatea, zise el. Ma pot duce sa aflu mai multe, daca vrei.
         -Apreciez asta, Xander. Multumesc, am zis, in timp ce el imi zambi si parasi camera.
         Ma uimea cat altruism poate exista in anumite persoane si ma gandeam daca eu as fi putut sa ii fiu alaturi unui necunoscut. Probabil ca nu.
         -Cioc cioc!
         Ridic privirea si il vad. Nu stiam cine e. Logic,atata timp cat nici cine sunt eu nu aveam habar. I-am zambit sec, murmurand un ''Buna'' confuz.
         -Am venit aici cat de repede am putut. Tatal meu lucreaza in spital si m-a anuntat imediat ce ai ajuns aici.
         -Uhm, multumesc, e foarte dragut din partea ta.
         Fix in acea clipa intra Xander.
         -Ti-am adus ...dar nu apuca sa termine propozitia, cand observa prezenta strainului in camera in care ma aflam. Buna, murmura el.
        -Hei...zise strainul, indiferent. Tu ce cauti aici?
        -El m-a adus aici, intervin eu, ofensata de tonul cu care i se adresa strainul salvatorului meu.
        Xander imi intinse telefonul, pe ecranul caruia scria''Sonia Smith, liceul Highton. Fereste-te de Taylor Jones''
        -Taylor? il intreb, confuza.
        -Da, raspunse strainul. Ce ai patit?
        -Nimic, doar vroiam sa stiu ce faci aici.
        -Pai banuiesc ca am si eu dreptul sa imi vad iubita. Vreau sa fiu alaturi de tine la nevoie.

        Xander deveni palid si scapa paharul cu apa pe care vroia sa mi-l intinda.