2- Inceputul

     -Pe bune?mă privi Nikky uimită.
     -Duh, și ceva mă face să cred că cel pe care l-ai găsit tu pentru mine coincide cu cel pe care l-am găsit eu.
     -Mă cam îndoiesc, sincer. Numele lui este Xander și...păi e cam ca tine.
     -Cum adică? Ce vrea să insemne asta?
     -Păi...e brunet, înalt, calm, inteligent, amuzant, sensibil, aveți aceleași gusturi la filme, cărți, muzică...
     -Foarte interesant, zic eu, total lipsită de chef și absorbită de privirea și zâmbetul lui Taylor.
      Îl văd întorcând capul ușor spre mine. Privirile ni se intersectează. Zâmbește. Cu acel zâmbet care mă topea. Zâmbesc și eu și-mi trec mâna prin păr. El privi în jos, încă zâmbind, cu mâinile împreunate la spate( asemeni unui școlar),lovind cu piciorul o piatră imaginară.
      Dar...cam asta fu tot. Am ajuns acasă, m-am schimbat, am stat vreo oră, poate două, apoi am intrat pe net... Addicted to FACEBOOK. ''Taylor Jones wants to be your friend. Confirm/Not now''
      Un fior m-a cuprins, însoțit de o căldură imensă, care îmi făcu sângele să fiarbă.
      ''Confirm''. Și atunci începu totul.
      S-a băgat în vorbă imediat. Era atât de vorbăreț, dar doar virtual. La școală însă era timid,rece, distant. Schița câte un zâmbet timid și atât. Iar eu tânjeam după un simplu ''bună''.
      Într-una din zile, într-o pauză, mi-am adunat tot curajul posibil, mi-am luat inima în dinți și am pornit spre banca pe care stătea, împreună cu câțiva colegi. M-am așezat în fața lui, l-am luat de mână și l-am dus puțin mai departe de zarva elevilor. Văzând confuzia de pe chipul lui, am început să îi vorbesc:
      -Știi, mă gândeam că ar fi cazul să ne cunoaștem în persoană. Bună, sunt Sonia, zic eu, întinzându-i mâna dreaptă.
      -Da, știu,aprobă el, râzând.
      -Introduce yourself, please, adaug eu, serioasă.
      -Bună, Sonia. Sunt Taylor și sunt încântat să mă aflu în fața ta, zise el, chicotind.

      Am început să zâmbim până când el a spart gheața și m-a îmbrățișat.