Ep. 5- Memories

   -Sunt Ce? sar eu ca arsa.

   -Prietena mea.

   -Uite, Taylor…Imi pare rau, sincer, dar eu nu imi amintesc asa ceva.

   -Stiu…Pentru ca nu te-am intrebat inca daca vrei… Imi cer scuze. Nu gaseam o metoda prin care sa iti pun marea intrebare.

    Eram cat se poate de confuza. Capul imi zvacnea. Nu imi aminteam de el absolut deloc. Si din spusele sale, era o persoana importanta din viata mea. Nu stiam ce sa fac. Urma sa ma intrebe daca accept sa fiu prietena lui. Poate ca vroiam inainte sa uit cine sunt. Acum nu imi doream decat sa ma trezesc sis a imi amintesc toata viata mea.

   Era o tacere de mormant in camera. Urasc linistea. Imi auzeam gandurile mult prea clar si ma inspaimanta asta. Niciodata nu mi-a placut linistea apasatoare. Mereu imi gasesc ocupatie. De obicei cant.

   -Sony! Tipa ea, intrand in camera in viteza si luandu-ma in brate.

O data cu parfumul ei mi-am amintit cine eram. Mi-am amintit de familia mea, de camera mea, de scoala,aniversari, prietenele mele, ce mi se intamplase  si cine era Taylor.

   -Mama! Rasuflu eu usurata. O recunosteam.

   Taylor a iesit din camera,urmat de Xander, care a zambit, salutandu-mi mama.

   -Scumpo, tata ajunge in cateva minute. Ne-ai speriat ingrozitor de tare. Din fericire, doctorul a spus  ca te vei face bine repede. Doar doua coaste fracturate si o sperietura zdravana.

   Deci de asta ma durea tot corpul. Mama plecase dupa cafea,lasandu-ma din nou singura. Am pus mana pe telefon, sunand-o pe Nikky, care inca nu aflase de accidentul meu. 

   -Sony, stai unde esti(de parca puteam pleca undeva). Venim sa te vedem.

   -Nu, nu. Nu veniti. Sunt deja 4 persoane aici. Nu am voie mai mult de 3vizitatori si deja asistentele fac crize de nervi.

   -4? Care patru?

   -Ai mei, Taylor si Xander, cel care m-a salvat.

   -Xander si mai cum? rase ea.

   -Hill...

   -Xander Hill te-a salvat? Doamne...rase si mai isteric.

   -Care e faza? zic eu, confuza.

   -Tii minte ca ti-am zis acu ceva timp ca l-am cunoscut pe baiatul perfect pentru tine? Tu nu erai prea atenta la vorbele mele, insa eu iti povesteam exact de Xander. 

   -Oh...Doamne...nu cred asa ceva.

   Dar cum sa nu il considere baiatul perfect pentru mine, cand si o mica parte din mine credea acelasi lucru?Am inchis telefonul, mintind ca trebuie sa imi iau pastilele. 

   -Cum te mai simti? ii aud vocea calda.

   -Mai bine...mult mai bine. Xander, vroiam sa iti multumesc din nou. Foarte putine persoane care ma cunosc au fost langa mine acum. Pe cand tu, care nu ai habar cine sunt, nu ai plecat de aici. Deci...multumesc. Din toata inima. 

   -Sony, ti-am mai spus. Nu e nevoie sa imi multumesti o data pe ora. Fac ce simt, crede-ma,zambi el.

   Imi incalzea inima. Il priveam si aveam impresia ca il stiu de o viata. 

   -Ti-am adus pastilele si o cana cu ceai, imi zise mama, pasind usor in jurul patului si asezandu-se langa mine. 

   Xander zambi din nou si se scuza, iesind din camera.

   -Pe Taylor il stiu, dar pe baiatul asta sunt convinsa ca nu l-am mai vazut niciodata,zise mama. Cine e?

   -E ingerul meu pazitor.