Ep 8- I'm sorry

Cum aveam sa mai dau ochii cu Xander acum? Mi-era jena de ceea ce facusem. De ce o facusem? Era cea mai mare greseala din viata  mea. Adica da, Tay era cam tot ce vroiam. Imi era drag...In schimb Xander...Nu, Xander nu ma privea decat ca pe sora sa mai mica, deci eram fara pic de speranta.

Acum ar fi trebuit sa ma indepartez de Xander, dar nu ma lasa inima. Nu vroiam! Mai erau inca 2 ore pana la 3, cand stabilisem sa ne vedem. Inca eram la scoala, primind critici din partea tuturor fetelor.

-Nu-mi vine sa cred ca i-ai zis DA aluia, ma repezi Mady. Doamne, S, meriti mai mult de atat.

-Stiu...stiu ca am gresit, dar asta era exact ce imi doream.

-Serios?interveni si Nikky. Eu nu asta am inteles din toate discursurile tale despre cat de minunat este Xander, cat de recunoscatoare ii esti bla bla. Poate asta vroiai inainte de accident. Inainte de Xander.

Ochii mei se scaldau in lacrimi. Stiam ca aveau dreptate. Stiam ca nu imi doream asta si, sincer, nici nu stiam de ce am luat acea decizie. Cred ca o parte din mine a vrut sa se razbune pe Xander si pe faptul ca ma trateaza ca pe un copil.

Si uite-ma stand singura pe banca, la ora 3 fara 2 minute, asteptandu-l pe salvatorul meu. Incepuse sa picure dar nu ma miscam de acolo. Imi lipsea enorm chipul lui...Il vad venind incet spre mine, ca in filmele alea romantice, in slow motion, iar inima mea facea zeci de salturi, mai mai sa-mi sara din piept.

-Buna, gargarito! zise el, zambind.

-Heeeey, Xander(stiu ca eu nu aveam habar cum sa il alint. Imi veneau in minte zeci de mii de alintaturi dar chiar nu era momentul.In plus, ii iubeam numele), zic eu, sarindu-i in brate.

-Mi-ai lipsit, micuto!

In secunda aceea am simtit cum cerul se prabuseste asupra mea. Mi-am amintit de ce ma avertizase Xander si ma simteam groaznic.

-Sony, esti ok?

-Da, sunt bine, nu te ingrijora, ii raspund, cu vocea usor tremurata.

-Ce s-a intamplat? Ceva nu e bine. Simt asta.

-Uite, Xander...Nu te-am ascultat. Imi pare rau.

-Cu ce anume? Ce-ai facut?

-Nu am stat departe de Taylor...N-nu stiu de ce nu te-am ascultat.

-Explica-mi! Cum nu ai stat departe de el? Nu inteleg, Sonia.

-M-a...sarutat si am acceptat sa ies cu el...Suntem...un cuplu..

-Esti cu Taylor? Doamne, Sonia, ce-a fost in capul tau?

TU, imi venea sa ii zic, dar ceva ma oprea. Am lasat capul in jos, asteptand sa zica ceva tot el, sa sparga linistea ce se asternu, dar singurul lucru pe care l-am putut auzi a fost sunetul pasilor sai, indepartandu-se de mine, in timp ce afara ploua cu galeata.