In sfarsit acasa. Primul lucru pe care l-am facut a fost o baie luuuunga,cu multa spuma, iar apoi m-am asezat in pat. Imi era dor de camera mea. Paturile din spital sunt extrem de incomode, iar camerele sunt atat de goale si triste.
Am adormit putin si m-am trezit plangand. Am visat ca Taylor il legase pe Xander si il tortura, iar eu eram una si aceeasi cu salvatorul meu si simteam groaza si durerea lui, durere care-mi rapea puterile si-mi rupea oasele. Zambetul malefic al lui Taylor a fost ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa ma trezesc. As fi vrut sa il sun pe Xander, dar nu aveam cum. Era tarziu oricum. Dormisem cam jumatate de zi. Noroc ca tata, speriat ca dorm atat de mult, a urcat pana la mine in camera sa ma trezeasca, rugandu-ma sa cobor pentru a vedea ceva.
Jos, in mijlocul holului, se afla un buchet imens de trandafiri rosii, iar in stanga buchetului era asezat un singur trandafir alb si firav. Pe ambele am gasit cate un plic. In cel de langa buchetul mare scria"Bine ai venit acasa. Abia astept sa te vad maine. Tay" iar pe al doilea"Te astept maine, 3p.m.,in parc. Voi fi pe prima banca din stanga. De fapt, nu lua in seama detaliile. Doar vino. Xander"
Am zambit involuntar, simtindu-mi inima cum bate ca nebuna. Imi lipsea prezenta lui. Cat timp am stat in spital, a fost acolo. Nu il vedeam mancand sau dormind vreodata. Dar... imi placea sa ma simt protejata. Cred ca el stia asta prea bine.
A doua zi am ajuns la scoala, iar in momentul in care am pasit pe hol am fost asaltata de grupuri de colegi, care imi puneau zeci de mii de intrebari. SFAT: FACETI TOT POSIBILUL SA NU AJUNGETI IN SPITAL. E traumatizant sa faci fata atatator curiosi.
Din multime au aparut Nikky, Mady si Ginger( o colega cu care ne intelegeam toate foarte bine), care m-au imbratisat si mi-au spus cat le-am lipsit.
-Taylor m-a intrebat non-stop de tine, zise ginger, facandu-mi cu ochiul.
-Mda, privi Mady, sceptica(TIPIC MADY), de asta exista telefon si ore de vizita la spital. A venit macar o data la tine?
-Doar in ziua accidentului, zic eu, usor deranjata.
-Las' ca Xandy nu te-a lasat singurica, rase Nikky. Ti-am zis eu, ma privi ea, zambind amuzata. Eu ti-am zis, tu nu m-ai crezut.
Dar acum incepeam sa cred. Iubeam acei ochi caprui care ma vegheau in fiecare clipa, acele buze care se asterneau pe fruntea mea in timp ce dormeam, acele degete firave care se intersesctau cu ale mele pentru a-mi da curaj si putere.
-Buna, imi zise Taylor, venind incet spre mine, zambind usor rautacios. Un fior imi strabatu sira spinarii, amintindu-mi de visul din seara precedenta.
-Hey, zambesc eu, putin fortat, dar nu apuc sa termin de rostit salutul, ca ma trezesc impinsa in spate brusc de catre el iar buzele lui le ating pe ale mele cu repeziciune. Fac un pas in spate, socata. Nu asa imi imaginam momentul acela care ar fi trebuit sa fie special, magic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu